Amistad (1997)
Filmul se bazează pe o poveste reală petrecută în anul 1839 pe vasul de sclavi Amistad la bordul căruia s-a iscat o revoltă. Filmul debutează cu o scenă violentă în care sunt implicați Cinque (Dijmon Hounsou) împreună cu alți africani care doresc să pună mâna pe Amistad. Revolta este însă repede înfrântă, iar sclavii sunt capturați și întemnițați într-o închisoare din New England. Aici îl întâlnesc pe Theodore Joadson (Morgan Freeman), un fost sclav și el care pledează pentru cauza rebelilor pe care-i consideră adevărați apărători ai libertății. Tot el este cel care-l convinge pe avocatul Baldwin (Matthew McConaughey) să-i reprezinte pe inculpați în procesul care urmează să aibă loc foarte curând. În toată pledoaria sa, avocatul apărării încearcă să demonstreze că proprietarii vasului nu aveau nici un drept asupra sclavilor pe care-i consideră bunuri furate, aceștia nefiind proprietatea nimănui de vreme ce fuseseră pur și simplu răpiți. Din dorința de a fi reales în funcție, președintele Martin Van Buren (Nigel Hawthorne) încearcă să-și câștige popularitatea și totodată și simpatia întregii curți arătându-se de partea africanilor. Pe de altă parte, fostul președinte John Quincy Adams (Anthony Hopkins) nu poate sta nici el deoparte și dorește să se implice în acest proces. În momentul în care cazul este mutat la Curtea Supremă, John Quincy Adams reușește să smulgă ropote de aplauze cu pledoaria sa.
Este un film senzational. Nota 10
Da , foarte bun !
Ca mai toate filmele regizate de Steven Spielber, este o operă de artă. Textul, jocul actorilor, muzica oferă un regal.
Un film care trebuie neapărat văzut. Posibil să intervină unii cu „political correctness” ar fi bine să separe arta de zilele noastre și reacțiile din stradă.
Da desigur
Nota 10 cu felicitari
iar un film cu subiectul asta?
Poate fi vizionat numai de catre cei care tolereaza noul political correctness .
Poate ca prin rasismul inversat al Black Lives Matters americanii se pocaiesc pentru pacatele pe care le-au comis stramosii lor. Ma rog, e problema lor, nu a mea. Sa se pocaiasca, dar la ei acasa, si cu discretie. Insa ce fac ei nu este pocainta. Este etalarea virtutii si impunerea ei ca standard moral pentru toti : uite, eu ma pocaiesc, tu de ce nu-ti torni cenusa in cap? Pai n-am de ce. Stramosii mei nu rapit negri din Africa ca sa-i vanda ca sclavi.